Viflaim în Ieud

În prima zi de Crăciun din 2020 câteva zeci de oameni așteaptă începerea Viflaimului risipiți printre mormintele din jurul bisericii de lemn din Ieud-Șes, ce datează din 1717 și e considerată catedrala de lemn a Maramureșului.

”Viflaimul” e o piesă de teatru popular ce are ca subiect nașterea lui Isus și care se joacă de trei ori pe an: în prima și a doua zi de Crăciun și în prima zi a anului. Prima consemnare scrisă a unei puneri în scenă a Viflaimului datează din 1888 și a fost făcută de învățătorul Petru Bilțiu-Dăncuș (1863-1907) într-o notă pe o carte religiosă în care acesta trecuse numele și poreclele celor care au jucat și capii familiilor la casele cărora s-a jucat spectacolul alături de sumele oferite de aceștia. Cei mai mulți dintre actorii care jucaseră în acel spectacol erau școlari, iar învățătorul a participat și el în rolul căpitanului. Scenariul era o prelucrare făcută de învățător după un text popular ce avea să fie tipărit în 1924 de fiul acestuia, profesorul Ion Bilțiu-Dăncuș. Variantele care circulă azi sunt în majoritatea lor prelucrări ale acestui text, iar în Ieud se folosește una dintre cele mai puțin alterate după cum a observat preotul Vasile Codrea, cel care de trei ani păstorește comunitatea greco-catolică din localitate și care e implicat în spectacol ca ”supervizor, un fel de girant al faptului că lucrurile se fac așa cum trebuie”.  Lucrurile au fost mai complicate anul acesta din cauza pandemiei Covid. Părintele Codrea spune că atât la repetiții cât și la reprezentații ”s-a încercat să fim responsabili, să ne protejăm, să nu ne expunem. A fost o grijă în plus și niște emoții pentru că mai presus de respectarea unor legi și reguli e vorba de sănătatea fiecăruia, mai ales că sunt și oameni mai în vârstă. Am încercat să-i îndemn spre respectarea normelor de distanțare, de purtat mască. Unii au fost mai receptivi, alții mai puțin. Sunt chestiuni pe care nu le putem impune – fiecare este conștient de această problemă de sănătate și siguranță. În linii mari oamenii n-au tratat cu indiferență această problemă”. Din motive de siguranță s-a renunțat la colindatul care se făcea după spectacol la anumite locații dinainte stabilite unde artișii erau cinstiți și răsplătiți cu mâncare și băutură.

Localnicii s-au bucurat că spectacolul s-a ținut și anul acesta așa cum se întâmplă neîntrerupt din 1989. În perioada comunistă reprezentarea Viflaimului a fost interzisă dar oamenii au continuat să țină spectacolele.  În ’71 reprezentațiile Viflaimului au fost oprite cu brutalitate în mai multe sate din zona Ieud. La festivalul anual al obiceiurilor din Sighet colindele religioase au fost interzise, iar cei care veniseră cu Viflaimul au fost scoși din alai. După protestul scris făcut de profesorul maramureșean Dumitru Pop (1927-2006) – filolog, folclorist și etnolog de la Universitatea din Cluj – s-a ajuns la o acceptare tacită a reprezentațiilor Viflaimului în întreaga zonă.

Pentru unii dintre numeroșii ieudeni plecați la muncă în străinătate, cei mai mulți în Anglia, Viflaimul a fost un motiv de a veni acasă de sărbători. Cam jumătate dintre actori sunt sau au fost plecați. E cazul lui Liviu Chindriș, un tânăr de 19 ani aflat în al zecelea an în care joacă în spectacol. A debutat la 9 ani în rolul îngerului apoi a fost, pe rând, soldat și crai, iar anul acesta a fost unul dintre draci. Și Stefan Dunca, acum în vârstă de 34 de ani și tată a trei copii a debutat la 9 ani în rolul îngerului. De atunci a jucat neîntrerupt și a ajuns să știe tot scenariul și să poată face orice rol. Tot timpul a existat un nucleu de oameni cu experiență mare care au putut să preia diferite roluri atunci când era nevoie și au făcut ușoară integrarea nou-veniților pentru că e și se dorește a fi o permanentă schimbare de generații. Anul acesta au fost două debuturi: Denisa (14 ani) în rolul Mariei și Alexandru (7 ani) în rolul îngerului. Trupa se reunește cam cu zece zile înainte de Crăciun și până la prima reprezentație se fac patru sau cinci repetiții pe parcursul cărora se pune mare preț pe corectitudinea mișcărilor și respectarea textului.

În studiul introductiv al textului popular ”Viflaimul: o piesă de teatru popular din Maramureș”, profesorul Mihai Dăncuș (1942-2020), cel care a condus timp de 35 de ani Muzeul Maramureșean din Sighetu Marmației spune că ”sărbătorile de iarnă și în special Crăciunul sunt pentru popor sărbătorile bucuriei și veseliei, a speranței și împăcării deci în mod implicit și jocurile cu măști practicate în aceste sărbători sunt jocuri de veselie și petrecere”. Au fost momente de veselie și bucurie pe parcursul reprezentației Viflaimului la biserica din Ieud în ciuda ploii mărunte, a măștilor purtate de unii spectatori și a îngrijorării celor veniți din Anglia unde tocmai se descoperise o nouă variantă de coronavirus. Părintele Codrea speră ”că lucrurile se vor îndrepta și dacă Domnul ne ajută la anu’ poate o să recuperăm și atunci cu mai multă hotârîre și mai multă forță o să facem să fie bine și să știm poate în felul ăsta să apreciem această stare de normalitate care este atât de scumpă și pe care o prețuim atât de puțin.”