Crăciunul departe de casă

Un grup de colindători din Dofteana, județul Bacău, străbate cartierele Bucureștiului de sărbători.

Pe 25 și 26 Decembrie am însoțit un grup de colindători prin cartierele Bucureștiului. Un grup de doisprezece băieți, cu vârste cuprinse între 10 și 58 de ani.
Băieții sunt obișnuiți de mici să își petreacă sărbătorile pe străzile capitalei.
Seniorii grupului vin la colindat în București de 40 de ani. „Oriunde aș fi, tot nu pot să renunț la tradiția asta. Vin de oriunde.” îmi povestește Vasile, 56 ani.
Stau la gazdă la capătul Bucureștiului, după stația de metrou 1 Decembrie 1918.
Grupul colindă câte 8 ore pe zi. Au venit pe 10 decembrie și pleacă pe 26, seara.

Vasile senior are doi băieți și două fete. Îmi spune că este un părinte fericit. Toți copiii lui au făcut liceul și au carnet de șofer. Inclusiv fetele. S-au mutat în Italia cu mulți ani în urmă. El lucrează în timpul campaniilor de cules, iar în restul anului are grijă de nepoți, le gătește, face curat în casă și îi duce la grădiniță. Toată familia locuiește în aceeași casă. Soția lui și una din fete lucrează la o fabrică unde ambalează produse. Băiatul cel mic, liderul grupului de colindători, pe care îl cheamă tot Vasile, a fost și el la muncă în Italia. S-a întors de un an și ceva în țară cu familia.

Cât timp sunt plecați de acasă, băieții sunt în grija adulților din grup. Vasile, liderul grupului, are 36 de ani și vine de 20 de ani la colindat în capitală. El este cel care îi coordonează. Băieții merg toți, în grup, cu o boxă pe un cărucior, după Vasile. El le spune stânga sau dreapta pe străduțe. Dacă întrebi pe cineva din grup în ce cartiere au colindat, te va trimite la Vasile. Pentru ei, Bucureștiul e o mare de blocuri uniforme.

Pentru două săptămâni se creează o familie ad-hoc.