Viața în pandemie | Un proiect DOCUMENTARIA, cu sprijinul DOR

Sora mea și-a întâlnit alesul într-o sală de cinema în timpul unei proiecții din cadrul TIFF – Transilvania International Film Festival – ce se desfășoară începând din 2002 în fiecare an la sfârșit de mai și început de iunie în Cluj-Napoca. S-au căsătorit doi ani mai târziu iar cununia civilă a avut loc în perioada festivalului. I-am fotografiat în ziua respectivă pe locurile pe care le ocupaseră când au văzut ”Ilustrul Necunoscut” de la cinematograful pe care unii clujeni nu-l pot numi ”Florin Piersic” ci continuă să-i spună ”Republica”. Spre marea mea surprindere organizatorii ne-au dat voie să facem fotografiile și au făcut-o plini de amabilitate și voie bună. Dacă ar fi fost să-și facă fotografiile la ediția de anul acesta situația ar fi fost ceva mai complicată.

Una dintre locațiile festivalului a fost curtea Liceului Teoretic Bathory Istvan.

Voluntari mutând scaunele după o proiecție în Piața Unirii.

Sebastian Crucin lucrând la structura pe care a fost amplasat ecranul din Piața Unirii. Sebastian e coordonator construcții speciale și manager de locație în Piața Unirii și colaborează cu Tiff din 2010.

Iulia Vălean verificând distanța dintre scaune înainte de o proiecție în Piața Unirii; Iulia este elevă în clasa a xii-a la Liceul Pavel Dan din Câmpia Turzii și pentru prima dată voluntar la Tiff. A mai făcut voluntariat la Untold și la Festivalul Internațional de Teatru din Turda.

Răzvan Coroian ajutând la instalarea covorului roșu din Piața Unirii; Răzvan este student în anul doi la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, secția Calculatoare și a făcut voluntariat pentru prima dată anul acesta la Tiff unde a venit încurajat de prieteni din liceu, voluntari și ei.

Tofan Zsolt dezinfectând scaunele înaintea unei proiecții din Pădurea Hoia. Pentru Tofi acesta e al cincisprezecelea an al colaborării cu Tiff. Doisprezece ani a făcut making-of, iar în ultimii ani a fost bucătar și s-a ocupat de tot ce a însemnat mâncare gătită la festival. Anul acesta a fost location manager în Hoia pentru că nu a fost voie să se facă mâncare.

Perioada de desfășurare a festivalului a fost cu două luni mai târziu decât cea obișnită, iar ”Republica” n-a mai găzduit proiecții din cadrul Tiff pentru că toate cinematografele din țară erau închise în momentul acela. Însăși desfășurarea festivalului a fost pusă sub semnul întrebării. Cu câteva zile înainte de începere șansele ca festivalul să se întâmple erau 50-50. Toate astea din cauza pandemiei covid. Pandemia e motivul pentru care am ajuns să fotografiez festivalul: TIFF era primul festival de categoria A din Europa care a avut loc fizic în timpul pandemiei și ne-am gândit să-l includem în proiectul Documentaria despre pandemia covid. De ani buni îmi doream să fotografiez atmosfera din festival și din jurul lui despre care sora mea îmi povestea în fiecare an cu mult entuziasm, dar mai ales mă interesa să văd cum se face Tiff și cine sunt și cum lucrează oamenii din spatele lui.

Dorina Oarga și Cristina Bîlea (în dreapta) lucrând pe terasa hotelului unde au fost cazate. Dorina colaborează cu Tiff de 12 ani iar Cristina de 9 și amândouă lucrează în departmentul Industrie. Fac parte din ceea ce organizatorii numesc echipa de la București. De obicei aveau un spațiu al lor, dar anul acesta a trebuit să lucreze mai mult de la hotel pentru că atelierele pe care le organizează s-au mutat în online.

Scaner pentru măsurarea temperaturii la locația din Pădurea Hoia

Invitați dezinfectându-și mâinile înaite de a intra la Gala de închidere

Tudor Giurgiu – președintele festivalului – sosind la Gala de închidere; Tiff e probabil cel mai drag proiect pe care l-a început, ”e momentul din an când vezi că tot efortul, toate gândurile pe care le-ai avut încep să capete sens iar ce trăiești în aceste zece zile e fantastic: emoții, bucurii, dezamăgiri, stres, nervi – tot cocktailul ăsta de simțuri și energii e o adrenalină incredibilă și ne face cumva să ne simțim foarte bine în bula asta de Tiff.”

Una dintre voluntare în timpul proiecției filmului ”Pinochio” în Piața Unirii

Spectatori urmărind mesajele premianților care nu au putut veni la Cluj la Gala de închidere

Spectatori ieșind de la o proiecție în Piața Unirii

Am regăsit amabilitatea și voia bună a organizatorilor dar și o oarecare tensiune a cărei principală cauză era respectarea condițiilor de desfășurare a festivalului pentru că în momentul în care au convenit că-l fac organizatorii și-au asumat că trebuie să respecte la sânge regulile existente, chiar dacă nu au fost de acord cu unele dintre ele. Festivalul a trebuit reinventat din punctul de vedere al locațiilor. Neputându-se desfășura activități publice în interior au trebuit să găsească spații în aer liber. S-au păstrat locații ca Piața Unirii. Iulius Park sau Parcul de Sculpturi Arkhai și au apărut altele: pădurea Hoia, USAMV sau curți ale unor licee. Programul a trebuit ajustat și el astfel că numărul de filme s-a redus cu aproape o treime. Cam cu același procent s-au redus și prezentările fizice de proiecte organizate prin programul Transilvania Pitch Shop de care se ocupă Departamentul Industrie a cărui misiune e de a conecta profesioniștii din domeniu. Dacă înainte aveau mai bine de 100 de invitați, la ediția de anul acesta au fost doar 12, iar prezentările au fost un mix fizic-online.

Ștefan Bradea, manager de program, lucrând în biroul de la Casa Tiff, principalul sediu al festivalului; Ștefan se ocupă cu distribuția de filme de artă și colaborează cu Tiff de 13 ani.

Oana Giurgiu – directorul executiv și unul dintre membrii fondatori ai festivalului – pregătind Gala de închidere în Piața Unirii; Pentru Oana greutățile aduse de pandemie în desfășurarea festivalului au fost cumva bine-venite pentru că au scos-o din rutina creată pe parcursul edițiilor anterioare. S-a bucurat că a reușit să facă un spațiu de concerte live la Muzeul de Artă și a emoționat-o solidaritatea publicului.

Învitați făcându-și fotografii înainte de o proiecție în Piața Unirii

o serie de portrete ale câtorva dintre oamenii din spatele Tifff — Pregătiri pentru Gala de închidere

Tudor Giurgiu – președintele festivalului – întâmpinându-i pe Emil Boc – primarul orașului gazdă – și pe soția acestuia

Voluntari strângând scaunele la finalul zilei în Piața Unirii

Și la Educatiff – programul de educație cinematografică pentru elevi – au fost schimbări anul acesta. Audiența acestei secțiuni a festivalului e formată din elevi care de obicei veneau cu clasa. Cum festivalul a avut loc în perioada vacanței, anul acesta copiii au venit cu părinții. N-au mai venit nici elevii ce urmează cursurile de bucătar de la colegiul de specialitate care în ultimii trei ani au ajutat la pregătirea evenimentelor cu mâncare din cadrul festivalului. Toate aceste evenimente au fost anulate. La fel s-a întâmplat cu petrecerile.

Raluca Bugnar, coordonatoare a programului Educatiff – programul de educație cinematografică pentru elevi; Jurnalist la bază, Raluca a început colaborarea cu Tiff în 2010 la Apertiff, ziarul festivalului iar în 2016 s-a mutat la Educatiff pentru că, după ce a făcut niște ateliere de educație pentru elevi, și-a dat seama că-i place foarte mult să lucreze cu copii și adolescenți.

Erno Bartha alergând în întâmpinarea unor oaspeți în Parcul de Sculpturi Arkhai din Vlaha; Erno Bartha este sculptor și artist plastic clujean și a început colaborarea cu Tiff în urmă cu cinci ani când Parcul Arkhai creat de el a devenit unul dintre locurile în care se organizează evenimente și proiecții din cadrul festivalului.

Spectatori așteptând începerea unei proiecții în Parcul de Sculpturi Arkhai din Vlaha

Ce a lipsit cel mai mult la ediția de anul acesta a fost componenta de socializare a festivalului. Dincolo de vizionarea de filme, festivalul e un loc de întâlnire în care oamenii vor să socializeze, să dezbată, să se distreze, să se bucure de revederi sau de noi întâlniri. În reglementările privind organizarea evenimentelor date de oficialități în acea perioadă se spunea că responsabilitatea participării la un eveniment este în egală măsură a organizatorilor și a publicului. Organizatorii au simțit că și publicul și-a dorit foarte mult ca festivalul să se întâmple. Oamenii au venit în număr mare și au respectat regulile. Respectarea regulilor a fost un argument decisiv pentru sora și cumnatul meu, proaspăt deveniți părinți, să-și rupă trei seri ca să participe și anul acesta la Tiff la fel cum o fac an de an de când erau studenți.

„A fost o vară grea”

La vie en bleu